Parintele Mihai Valica: "Asigurarea obligatorie a patrimoniului bisericesc si nu numai – un abuz si o jignire"

Prin prezenta, noi, membrii Consiliului Parohiei Ortodoxe „Sf. Treime” Vatra Dornei, judetul Suceava, intruniti plenar in sedinta extraordinara CONTESTAM Dispozitiile din Legea 280/2006 privind asigurarea obligatorie a locuintelor si ale Ordinului nr. 6/87 din 21 aprilie 2011 privind normele de aplicare a Legii nr. 260/2008.

MOTIVE:

In fapt, dispozitiile Legii nr. 260/2008 instituie obligativitatea incheierii unei asigurari a locuintelor, indiferent de detinatorul acesteia (persoana fizica sau juridica).

Dispozitiile art. 2 din Legea 114/1996 (Legea locuintei) definesc notiunea de locuinta si in continutul textului nu apare ca fiind locuinta si constructia biserica.

Fata de aceste prevederi, bisericilor (constructie stricto sensu) nu li se aplica dispozitiile Legii 260/2008 privind asigurarea obligatorie si nici Ordinul 6/87 din 21 aprilie 2011 – Normele de aplicare a Legii 260/2008.

Cu toate lipsurile si scaparile Statutului Bisericii Ortodoxe Romane, art. 170 din HG 53/2008 prevede totusi, conform canoanelor Sf. Parinti, urmatoarele:

(1) Din punctul de vedere al destinatiei lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre si bunuri comune.

(2) Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfintire sau binecuvantare sunt destinate exclusiv si direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericeasca, iar cedarea folosintei poate fi acordata pe un termen de pana la 3 ani, cu posibilitatea de reinnoire.

(3) Sunt bunuri sacre cele care prin sfintire sau binecuvantare sunt destinate cultului divin, precum: locasurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele si vesmintele bisericesti, cartile de ritual, cimitirele etc.

(4) Sunt asimilate cu bunurile sacre si beneficiaza de acelasi regim juridic si: casa parohiala, (…).

Rezulta, fara putinta de tagada, faptul ca, in baza acestui text de lege, casa parohiala intra in categoria „bunuri sacre” conform prevederilor art. 170 alin. 4 din HG nr. 53/2008 – Statutul BOR.

Casa parohiala nu poate face obiectul Legii 260/2008 intrucat are categoria de folosinta „bun sacru” .

Dispozitiile prevazute de art. 1 din Legea 260/2008 prevad strict si limitativ asigurarea obligatorie a locuintelor. Mai mult, consideram ca este o blasfemie sa „asiguri” bunurile sfinte.

Traditia Bisericii noastre spune ca unde se intampla sa fie distruse unele Biserici sau case parohiale, de foc, cutremure, alunecari de teren, inundatii etc., inseamna ca Dumnezeu acolo doreste sa innoiasca ctitorii, sa transmita un mesaj sau sa ne faca o descoperire.

Cate icoane facatoare de minuni, moaste de sfinti si ruinele unor vechi bisericii au fost descoperite atunci cand au fost trecute prin incendii, alunecari de teren, forta apelor (vezi moastele de la Niculitel), cutremure etc.?

Desigur, ceea ce depinde de noi, de vigilenta, responsabilitatea, grija si preventia noastra impotriva unor eventuale distrugeri materiale apartinand Bisericii trebuie sa fie pe masura chemarii noastre ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (1 Cor. 4,1).

Desi am expus juridic si canonic o situatie fata de care Biserica nu are cum sa se conformeze, sa se „asigure”, sunt preoti care indeamna la asigurarea obligatorie a caselor credinciosilor, cu toate ca acestia nu stau nici langa ape, nici pe locuri alunecoase, nici pe nisipuri miscatoare sau vulcani (noroiosi ori in activitate), ci pe munte, langa stanci. Acesti preoti ne amintesc de preotul Constantin Burducea (ministrul Cultelor in perioada 6 martie 1945 – 30 noiembrie 1946), care sfatuia credinciosii sa se inscrie la colectiv (colectivizarea fortata incepe in 1949) si sa se supuna stapanirii vremii, chiar daca era atee, de unde vine si zicala: ca popa Burducea, cand cu steaua, cand cu crucea.

A accepta legile care ne umilesc, ne scot din circuitul sacru si care ne pun in rand cu lucrurile lumesti, inseamna ca Biserica grabeste mondializarea lui Antihrist si inscrierea Bisericii lui Hristos pe lista celor care doresc colectivizarea fortata, secularizarea si escrocarea unor oameni saraci sub pretextul grijii parintesti simulate de unele societatii de asigurare, cu cooperarea maxima si plina de „dragoste civica” a unor politruci corupti, care inventeaza legi peste noapte pentru a ne pazi de pericole imaginate doar de ei si a ne face fericiti cu forta…!

Credem ca BOR ar trebui sa ia atitudine fata de acest abuz legislativ.

Unele legi nationale, dar si internationale, ne apara in astfel de cazuri si ne asigura ca, in situatia in care nu exista interes si vointa din partea uneia din parti, nu se poate incheia un asemenea contract. Deci un contract consensual se poate incheia numai prin acordul partilor si nu in mod obligatoriu.

Va anuntam pe aceasta cale ca, in acest context legislativ international si national, Parohia „Sf. Treime” va contesta legile aberante si jignitoare in cauza.

Fata de aceste aspecte, va rugam sa va precizati punctul de vedere si sa procedati in consecinta, prin inaintarea contestatiei noastre catre Mitropolia Moldovei si Bucovinei si eventual catre Patriarhia Romana, in vederea atacarii dispozitiilor din Legea 260/2008 si a normelor de aplicare a acesteia – Ordinul 6/87 din 21.04.2011.

In drept, invocam HG 53/2008 privind Statutul Bisericii Ortodoxe Romane si Legea cultelor nr. 489/2006, care statueaza in mod clar si exhaustiv faptul ca cultele sunt persoane juridice de drept privat si utilitate publica…) (art. 8, alin.1) si functioneaza prin legi speciale, in cazul de fata conform canoanelor Bisericii (drept privat), care nu ne obliga sa ne asiguram la puterea lumeasca patrimoniul sacru, deoarece acestea sunt direct in grija si paza dumnezeiasca.

Din incredintarea Consiliului si Comitetului Parohial al Parohiei „Sf. Treime” Vatra Dornei,

SURSA: CraiNou.ro