Povestea Staţiei Feroviare Vatra Dornei - Băi

La începutul anului 1901, mai exact pe 2 februarie, şeful Grupului de Şantiere Construcţii Căii Ferate Austriece, ce construia tronsonul feroviar Capu Satului – Vatra Dornei şi tunelul de la Mestecăniş (Mestecăneşti), ing. Emanuel Alois Ziffer, se îmbolnăveşte de pleurită acută şi se internează în Spitalul districtual din Vatra Dornei. Timp de 45 de zile, cât a durat tratamentul, este vizitat în mod regulat de primarul dornean Vasile Deac.

În una din discuţiile amicale referitoare la mersul lucrărilor de pe şantier, inginerul îi destăinuie că lucrările la acest important edificiu se limitează material şi financiar la gara mare, fiindcă aşa era finanţarea, numai pentru 41 km.

Primarul Deac, ca un bun gospodar, îşi dorea ca trenul să aibă punct terminus stabilimentul băilor, ca în felul acesta să vină în ajutorul celor suferinzi.

Ing. E. A. Ziffer spune că nu are bani pentru suplimentarea cheltuielilor cu organizarea de şantier, cu acoperirea costurilor pentru încă 1 km de linie ferată şi nici aprobare de la forurile superioare. Şi îi sugerează că singura soluţie ar fi o intervenţie scrisă la Compania de Construcţii de Căii Ferate şi Consorţiul Financiar ,,Lovis Ortlieb et. Co.” de la Viena.

Primarul Deac, fiind cunoscut ca un om cu foarte mare influenţă printre deputaţii Dietei – deoarece în anul 1886, în urma unor merite incontestabile de consolidare şi gospodărire a Ţinutului Dornelor fusese decorat, personal, de împărat, cu marele ordin ,,Crucea de Argint cu Coroană pentru Merite” – convoacă în regim de urgenţă o şedinţă de consiliu districtual, la care invită arhitecţi şi pe reprezentanţii Stabilimentului Băilor. Astfel, el pune în discuţie necesitatea prelungirii cu un kilometru a liniei ferate şi a construcţiei unei staţii de cale ferată de tip castel, care să întrunească toate elementele arhitecturale bucovinene, împletite cu stilul baroc austriac. Un edificiu care să rivalizeze cu cel construit pe moşia Burdujenilor din Suceava!

Pe parcursul a şase luni, aveau să fie respinse patru proiecte…

În final, licitaţia a fost câştigată de proiectul marelui arhitect al vremii Paul T. Brang. Înarmat cu toate documentele, primarul se deplasează la Viena, însoţit de medicul-şef al băilor, dr. Lobel Arthur. Împăratul rămâne impresionat de calitatea acestui proiect şi, pe baza documentelor pe care le avea de la Marele Stat Major al Armatei Imperiale privind situaţia militară din Galiţia şi având proaspete în memorie imaginile din vizita făcută în ţinutul dornelor, cu ocazia inaugurării tunelului de cale ferată Maestecăneşti, aprobă pe loc aceste solicitări şi, în plus, construcţia tronsonului de cale ferată Vatra Dornei – Dornişoara, considerat la vremea respectivă un important obiectiv strategic.

În încheierea audienţei, împăratul îl felicită pe primar şi îi promite solemn că va vizita noua gară. Dar nici împăratul, din cauza conjucturilor militare, şi nici primarul, care decedează subit, nu au reuşit să admire această operă arhitecturală.

Gara Vatra Dornei-Scaldă, cum se numea atunci, a fost inaugurată la 31 august 1910.

SURSA: CraiNou.ro