Centenarul Bisericii Sf. Mare Mucenic Gheorghe din Iacobeni

Numele de Iacobeni vine de la antroponimul Iacoban, numele unei familii venite din satul transilvan Bilbor de la poalele munţilor Călimani.

Pentru prima dată, Iacobenii apare în recensământul rus, realizat în anii 1772-1774, ca având 12 case, o situaţie asemănătoare prezentând şi recensământul austriac făcut cu câţiva ani mai târziu.

Iacobeniul, care în secolul XIX şi la începutul secolului XX va avea un rol important în economia Bucovinei, poate cel mai important pentru partea sudică a provinciei, îşi găseşte începuturile în Evul Mediu, când se pare că se afla pe un drum secundar tătărăsc, care lega Vatra Dornei de Câmpulung, peste Mestecăniş prin Plaiul Tătarilor.

În acelaşi timp, Johan Paul Hoffman, ocupându-se de construirea drumului spre Bistriţa, descoperă minele de mangan şi fier de la Iacobeni, fapt pentru care iau sfârşit investigaţiile din zona Fundu Moldovei şi sunt înfiinţate, în anul 1782, minele de la Iacobeni. Astfel, începând cu 1783, sunt aduşi mineri din zona Zips şi se construieşte aici un furnal. În 1786, la Iacobeni erau 14 familii catolice cu 71 de membri, iar între 1786-1787 au mai sosit 30 persoane. În anul 1784, începe exploatarea minieră prin patronul german Karl Mantz, el aducând 25 muncitori şi tehnicieni mineri, ce au deschis exploatarea minieră de la Arşiţa.

Între anii 1786-1848, Bucovina a fost alipită Galiţiei, când pătrund în Iacobeni un număr mare de evrei, aprox. 224, ce-şi ridică aici o sinagogă, ce a fost dărâmată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În 1836, Mantz aduce 100 familii (al doilea val de colonişti mineri) din regiunea Tziptera din Germania, locul său de naştere.

În 1859, Iacobeniul era un centru industrial şi civic de mari dimensiuni, unul din cele mai dezvoltate din zonă. Alături de un parc public cu fântâni arteziene, terenuri de tenis etc., în Iacobeni erau şi o casă germană de mari dimensiuni, o casă română şi o şcoală. La acestea se adaugă şi construirea unei biserici evanghelice din piatră, precum şi a uneia catolice din lemn, ultima cu preot din Câmpulung. Preotul care oficia la Iacobeni trebuia să slujească şi la Cârlibaba.

În anul 1818 se construieşte şi o biserică din lemn ortodoxă, de mici dimensiuni, cu hramul Sf. M. Mc. Gheorghe, care a funcţionat până în anul 1893, aparţinând de Ciocăneşti.

Din cauze multiple, activitatea în zonă decade după 1849. În 1859 Mantz dă faliment şi toate proprietăţile miniere, terenuri, exploatări, întreprinderi şi clădiri sunt cumpărate de Fondul Religionar Ortodox, cu sediul la Cernăuţi, la 16 decembrie 1869, pentru suma de 600.000 coroane. Fondul Religionar Bisericesc readuce Iacobeniului statutul de centru de importanţă turistică, prin deschiderea staţiunii balneoclimaterice cu ape sulfuroase. În acest context, se dezvoltă sectorul de servicii. Apar numeroase vile, pavilioane construite de Fondul Religionar Bisericesc din Bucovina. Cu această ocazie este refăcut şi Hanul Haju, în 1897, beneficiind de spaţii de cazare, trăsuri pentru deplasarea la băi, sală de mese. În 1905 este construit un hotel, în care astăzi este sediul Primăriei.

În 1870 existau în Iacobeni 3 biserici. Una evanghelică de piatră în stil gotic, una catolică de piatră, ce se găsesc şi azi, şi una ortodoxă din lemn, cu hramul Sf. M. Mc. Gheorghe, în formă de cruce greacă înscrisă în cerc, cu pridvor, construită între anii 1817-1818, pe cheltuiala enoriaşului Grigorie Erhan, ea aflându-se în actualul cimitir al comunei, mărturie fiind capela ridicată pe acelaşi loc ce adăposteşte vechea Sf. Masă (folosită şi în capelă), ce a fost sfinţită în anul 2008, la 13 iulie, de ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.

Până în 1817, creştinii ortodocşi nu au avut nicio biserică, iar această biserică era filiala bisericii din fosta comună Ciocăneşti, până în 1863, când pr. Alexandru Pleşca obţine autonomia ei ca expozitură parohială, adică de sine stătătoare. La această biserică au slujit aceiaşi preoţi care au slujit şi la biserica din Ciocăneşti. În 1893, s-a cerut Consistoriului Arhiepiscopesc din Cernăuţi să aprobe ridicarea expoziturii Iacobeni la rangul de parohie, având în componenţă satele Iacobeni şi Mestecăniş. În 1895 s-a început zidirea casei parohiale, ea sfinţindu-se la 1 septembrie 1896. La 23 aprilie 1904, expozitura din Iacobeni se ridică la rangul de parohie. Primul preot paroh al parohiei Iacobeni este Nicolae Mihalcea.

În acest timp, biserica veche era într-o stare avansată de degradare şi necorespunzătoare pentru practicarea serviciului liturgic. De aceea, enoriaşii parohiei în frunte cu preotul paroh Nicolae Mihalcea au cumpărat de la Fondul Bisericesc Ortodox – Administraţia minelor, parcelele de teren pentru ridicarea unei noi biserici cu suma de 1480 de coroane. Aici s-a ridicat Biserica ortodoxă cu hramul Sf. M. Mc. Gheorghe, între anii 1907-1913, prin contribuţia Fondului Bisericesc, a Mitropoliei Bucovinei şi din contribuţia credincioşilor parohiei.

Între 1907-1913 se construieşte o biserică ortodoxă, cu hramul Sf. M. Mc. Gheorghe, din piatră şi cărămidă, în stilul bisericilor realizate de K.A. Romstorfer. Biserica este construită din cărămidă pe temelie de piatră, fiind acoperită cu ţiglă smălţuită, având planul de cruce greacă înscrisă în cerc. Are trei turle acoperite tot cu ţiglă smălţuită şi colorată în cele trei culori ale drapelului românesc. Faţada bisericii este tencuită, intercalându-se câte două rânduri de cărămidă profilată la intervale de 50 cm, orientate pe plan orizontal, de la temelie până sub acoperişurile turlelor. Biserica este situată pe o colină, pe malul drept al râului Bistriţa, având o poziţie frumoasă şi pitorească.

Arhitectul bisericii nu este cunoscut, dar este acelaşi care a proiectat Biserica Adormirea Maicii Domnului din Câmpulung Moldovenesc şi Biserica Sf. Mc. Gheorghe din Sadova. Ele sunt făcute succesiv, ca o matroşcă putând intra una în alta, în ceea ce primeşte dimensiunile lor.

Biserica s-a pictat abia în anul 1969, în tehnica frescă, de pictorul Gavril Pascu.

Catapeteasma bisericii este confecţionată din lemn de molid în anul 1909, la 17 septembrie, după inscripţia de pe Sf. Cruce din vârful catapetesmei, la Şcoala de arte şi meserii din Câmpulung Moldovenesc, de maiştrii Ioan Tâmpescu şi Constantin Bălan. Este unicat, de o frumuseţe aparte.

Pictura de pe icoanele catapetesmei este executată în anul 1910 de pictorul academic Petru Poenar, din Fundu Moldovei.

În 2009, catapeteasma s-a reparat capital, recondiţionându-se atât cadrul catapetesmei, îmbrăcată în foiţă, parţial, cât şi pictura de pe catapeteasmă, de către studenţii Argatu Mihail-Iustin şi Ilarion.

Biserica s-a sfinţit la 3 nov. 1913, de un delegat al Mitropolitului Vladimir de Repta, Arhiprezbiterul stravrofor Calistrat Coca.

Biserica s-a ridicat şi s-a sfinţit sub păstorirea preotului Nicolae Mihalcea. Iată şirul preoţilor slujitori ai Bisericii Sf. M. Mc. Gheorghe: - pr. Nicolae Mihalcea, 1904-1937; - pr. Nicolae Pentelescu, 1937-1946; - pr. Ioan Ţâcşa, 1946-1988; - pr. Ioan Argatu, 1988-1991; - pr. Mihai Argatu, 1991-2013; - pr. Mihail-Iustin Argatu 2012-2013.

Clopotniţa bisericii este zidită ulterior, separat de biserică, ridicată în curtea bisericii, din lemn vergeluit şi tencuită, având acelaşi aspect exterior ca şi biserica, vărgată orizontal în alb şi roşu.

În 1929 se cumpără două clopote de la Clopotăria „Oituz”, Bucureşti, iar al treilea clopot s-a cumpărat în 1930 de la Clopotăria „Coroana” din Bucureşti.

Între 1990-1993, sub păstorirea pr. Argatu Ioan şi pr. Argatu Mihai, s-a adăugat bisericii un pridvor păstrând arhitectura exterioară a acesteia, iar în curte s-a ridicat o casă de prăznuire. În anul 2008, s-a mărit cimitirul bisericii, iar în cimitirul nou s-a ridicat un monument al eroilor unicat, din marmură, foarte impunător şi frumos, sfinţit odată cu capela din cimitir de ÎPS Pimen la 13 iulie 2008.

În anul 1996, din Parohia Iacobeni s-a desprins satul Mestecăniş, devenind parohie, prin ridicarea unei noi biserici între anii 1992-1996, cu hramul Sf. M. Mc. Dimitrie, sub păstorirea pr. paroh Argatu Mihai şi sfinţită la 27 octombrie 1996.

Pr. MIHAI ARGATU

SURSA: CraiNou.ro